Suspectezi că ai avea depresie?
Inițial doream să încep cu criteriile de diagnostic ale depresiei conform manualelor științifice. Dar, recitind informația, am realizat că simplul termen „depresie” nu exprimă clar ce se întâmplă în sufletul cuiva care suferă de ea. Așadar, voi apela la cuvinte mai potrivite:
„Primul lucru care dispare e fericirea. Nu te mai poți bucura de nimic. E simptomul esențial al depresiei. Curând însă, alte afecte urmează fericirea pe calea uitării: tristețea așa cum o știai, tristețea ce pare să te fi condus aici; simțul umorului; credința în iubire și capacitatea de a iubi. Mintea ți-o simți tratată cu leșie, încât îți pari ție însuți năuc. Dacă ai avut totdeauna părul rar, ți se pare și mai rar; dacă ai avut totdeauna probleme de piele, ele se agravează. […] Nu mai poți să ai încredere în cineva, să fii atins, să plângi. În cele din urmă, îți devii pur și simplu absent ție însuți.”
Andrew Solomon – „Demonul amiezii”
Este un citat din „Demonul amiezii”, de Andrew Solomon, o carte care vorbește foarte expresiv despre depresie, din perspectiva cuiva care a trăit-o. Rândurile de mai sus exprimă foarte clar schimbarea: de la viața emoțională bogată ajungi la durere iar, uneori, la amorțeală.
Dar oare asta o fi „normal”? Există momente și perioade în care durerea și amorțeala sunt normale. O traumă sau o pierdere, de exemplu, sunt evenimente care vin cu aceste două emoții. În aceste situații depresia este o componentă la care ne așteptăm. Dacă am trecut printr-un eveniment care ne-a amenințat viața, metodele noastre de a face față au fost copleșite, iar amorțeala e de înțeles. Dacă am pierdut o persoană dragă, importantă pentru noi, durerea este de asemenea de înțeles. Numim această depresie „reactivă”: este o reacție la ceva ce am trăit. O reacție naturală, socotind importanța și semnificația evenimentului. Și care, în general, se îmbunătățește în timp. Terapia are rolul, aici, de a ajuta cu procesul de vindecare.
Dar ce ne facem cu depresia a cărei cauză nu o vedem? Dacă viața ta este în general bună și frumoasă, cu siguranță îți spui (sau îți spun alții) că nu e „normal” să te simți așa. Iar aici apelez din nou la Solomon:
„Poate că depresia poate fi descrisă cel mai bine ca durere emoțională care ne ia în stăpânire fără voia noastră, și apoi se eliberează de împrejurările exterioare. Depresia nu este doar multă durere; prea multă durere însă se poate transforma în depresie. Suferința psihică este depresie proporțională cu împrejurările; depresia este suferința psihică disproporționată față de circumstanțe.”
Termenul „suferință psihică” este unul foarte general, iar unele persoane simt că nu li se potrivește. În acest caz, înlocuiți cu lucrul care vă doare cel mai tare: pierderea energiei; pierderea interesului față de activități; problemele cu somnul; dificultățile de concentrare sau de luare a deciziilor; schimbarea poftei de mâncare; accentuarea autocriticii; apariția unor dureri fizice; existența sentimentelor de disperare etc.
Indiferent care simptom este mai puternic, spunem că suferim. Când suferința e mult prea mare, atunci discutăm despre depresie. Iar atunci este nevoie de ajutor pentru a trece prin ea. Uneori e nevoie de psihiatru pentru partea medicamentoasă, cum ar fi în cazul unei depresii majore care nu te mai lasă să te ridici din pat. Alteori, mai ales pentru depresiile moderate și ușoare, psihoterapia poate fi îndeajuns. În funcție de cât de mult te afectează suferința în activitățile de zi cu zi, îți dai seama cât ai nevoie din fiecare tip de terapie.
Pe partea de psihiatrie și medicamente, eu nu îți pot fi de folos. Am cunoștințe despre domeniu și am lucrat cu clienți care luau medicamente, dar nu am pregătirea necesară pentru a stabili tratamentul și doza. Pentru asta trebuie discutat cu un medic psihiatru.
Pe partea de psihoterapie, în schimb, pot spune că terapia cognitiv-comportamentală este foarte potrivită pentru depresie. Acest tip de terapie privește psihicul uman din perspectiva a trei laturi: emoția, gândirea și comportamentul. În cazul depresiei, latura emoțională este cea mai afectată, deoarece persoana ajunge copleșită de suferință. Asupra ei se acționează indirect, prin schimbări în gândire și la comportamente. În terapie identificăm și disputăm comportamentele și stilurile de gândire care cauzează și mențin depresia. Vom examina modul în care anumite acțiuni (sau lipsa acestora) contribuie la starea de bine sau de rău. De asemenea ne vom uita la stilurile de gândire negative și nerealiste care în general ne fac rău.
Primesc multe întrebări despre ce presupune efectiv terapia. Mai departe de partea cu discuția efectivă, cel mai probabil vă voi ruga să completați niște formulare. Unele vor fi pentru a măsura simptomele, altele vor fi exerciții pe care le vom face de-a lungul terapiei. Vom stabili împreună obiectivele asupra cărora ne vom concentra și vom monitoriza evoluția lor. În afara ședințelor, vă voi ruga să faceți anumite lucruri: să urmăriți unele detalii, eventual să le notați, sau chiar să încercați să faceți unele lucruri altfel decât de obicei. Terapia presupune totuși efort, iar scopul este ca noi să lucrăm împreună la îmbunătățirea stării generale.
O altă întrebare des întâlnită este cât de repede se vor vedea îmbunătățirile. Nu există un răspuns general, deoarece depresia nu este la fel pentru toată lumea. O depresie ușoară, cu o cauză identificabilă și rezolvabilă, se poate îmbunătăți în câteva ședințe. În cazul unui episod de depresie majoră pot fi mai multe luni până să se vadă schimbări. Multe din studiile care se uită la procesul terapeutic măsoară progresul abia după 15-20 de ședințe. Din păcate, nu putem să ne grăbim drumul spre destinație – va dura atât cât veți avea nevoie.
Dacă dorești să știi mai multe, mă poți contacta sau poți programa o ședință.