Ești sigur că îți cauți împlinirea acolo unde este?

O mare parte din ce am citit pentru pregătirea mea de psihoterapie a fost în limba engleză. Din mai multe motive: prefer să citesc pe Kindle, durează până sunt traduse cărțile în română, anumite cărți nu sunt traduse deloc. Și citind multe surse în engleză, m-am ciocnit de o zicală care îmi pare că descrie perfect începutul schimbării în psihoterapie:

„Don't go to the hardware store for milk!”

Traducere:

„Nu te duce la magazinul de bricolaj ca să cumperi lapte.”

Am senzația că varianta în română nu sună la fel de bine ca originalul în engleză. Dar simt că mesajul transmis l-am folosit cu foarte mulți clienți. Am mai scris în trecut despre cum prima etapă în psihoterapie este să-ți conștientizezi nevoile și tiparele care te încurcă. Următorul pas este să îți dai seama ce ai nevoie să schimbi la acele tipare. Iar zicala asta ne oferă un „exemplu”: ai nevoie de lapte, dar deoarece magazinul cel mai apropiat (sau magazinul preferat) este cel de bricolaj, tot la acesta ajungi. Și descoperi, poate pentru a mia oară, că nu au lapte acolo. Dacă tot te-ai dus, probabil cumperi ceva fără legătură cu nevoia ta inițială. Nu neapărat ceva de care să ai nevoie, poate o decorațiune pentru casă sau ceva ustensile de renovare. Și apoi te întorci acasă și te gândești cum poți înlocui laptele la micul dejun de a doua zi.

Morala

La un moment dat trebuie să realizezi că acel lucru de care ai nevoie nu poate fi obținut de la sursa spre care te îndrepți. Și ai scăpa de foarte multă frustrare (și alte emoții negative) dacă nu te mai îndrepți spre sursa greșită în încercarea de a obține ceea ce ai nevoie.

Cum poate arăta acest lucru în viața reală:

• Să te duci spre unul din părinți pentru a-i povesti entuziasmat despre ceva nou din viața ta, când știi că acesta aproape întotdeauna dezaprobă ceea ce faci sau ce alegi;
• Să îi ceri partenerului să îți ofere atenție într-un anume mod, dar partenerul nu ți-o poate oferi fix cum ți-o dorești tu din cauza personalității sale;
• Să te dedici din ce în ce mai mult muncii, cu scopul de a-ți fi recunoscute meritele, când de fapt nevoia emoțională este de a fi acceptat și dorit (iar acestea apar în viața personală);
• Să te îndrepți spre un prieten cu speranța că poate, în sfârșit, te va înțelege și îți va oferi susținere și empatie, în ciuda unor diferențe imense între cum priviți voi viața.

Detaliile exacte, care ți se aplică, doar tu le știi. Eu mă refer la acele momente când te-ai dus în mod repetat spre cineva sau ceva pentru a-ți satisface niște nevoi emoționale. Dar, indiferent cât ai încercat să explici sau să ceri, pur și simplu nu ai găsit ceea ce căutai. Și probabil de fiecare dată s-a dovedit a fi o experiență dureroasă.

De ce faci asta?

Motivele tale sunt cu siguranță complexe și unice, în funcție de povestea vieții tale. Dar un element comun în poveștile acestea este așteptarea: te aștepți ca o anumită persoană să îți poată împlini acea nevoie. Din această așteptare sau speranță apar emoțiile negative – frustrare, durere – pe care le simți când ea nu este împlinită.

Trebuie să menționez: nevoile tale sunt perfect normale. Este normal și uman să ne dorim ca anumite persoane din viața noastră să ne împlinească anumite nevoi. Este normal să vrei aprobare și entuziasm din partea părinților (indiferent de vârsta pe care o ai). Este normal să îți dorești ca partenerul, acea persoană specială pe care ai ales-o, să îți ofere fix atenția de care ai nevoie. Este normal să îți dorești sentimente de acceptare, de a fi dorit, de a fi înțeles. Aceste nevoi rămân în tine, deoarece sunt niște nevoi pe care le avem cu toții.

Problema reală este când căutăm împlinirea în oamenii (sau contextele) care ne-au dovedit, din nou și din nou, că nu ne pot oferi ce avem nevoie. În loc să căutăm alte persoane, alte situații în care nevoile noastre ar putea fi satisfăcute. Iar această reorientare nu presupune abandonarea persoanelor spre care te duceai inițial, ci doar reajustarea așteptărilor de la ei.

Cum poți înceta să faci asta?

Înainte de toate, este important să accepți că te duci spre locurile nepotrivite pentru ceea ce ai nevoie. Dacă bifăm acceptarea, de acolo putem încerca să schimbăm emoțiile negative care apar.

Următorul pas este să-ți plângi nevoile neîmplinite în acele contexte. Cu riscul de a suna puțin cam tragică, avem nevoie să ne jelim emoțiile negative. Este normal să fim mâhniți, supărați, răniți, furioși atunci când oamenii sau contextele importante din viața noastră se dovedesc a nu se potrivi cu nevoile noastre. Dar cea mai bună abordare este să stăm puțin cu aceste emoții. Să le plângem cât avem nevoie, până acceptăm situația în care ne aflăm. Iar din acel punct vom descoperi că putem să mergem înainte și să căutăm alternative.

Iar acesta este pasul final: a-ți găsi alternative pentru împlinirea nevoilor tale emoționale. Eventual, chiar mai multe alternative. Dacă vrem lapte, e bine să ne orientăm spre un magazin alimentar. Iar dacă cel mai la îndemână magazin nu a apucat să pună laptele pe raft la un moment dat, e bine să avem în minte și altul. La fel și în cazul oamenilor și activităților:

• Chiar dacă părintele nu se va entuziasma de o nouă schimbare în viața ta, cu siguranță alte persoane o vor face. Poate fi vorba de prieteni, partener, sau o altă persoană mai matură care să suplinească un rol matern sau patern (cum ar fi un mentor).
• Chiar dacă partenerul tău nu îți poate oferi ceea ce ai nevoie, exact când ai nevoie, tu l-ai ales pentru că îți oferă niște lucruri importante pe plan emoțional. Observă ce este bine între voi, ce funcționează. Iar ceea ce simți că nu primești – oare e musai s-o primești de la partenerul romantic? De multe ori tindem să ne încărcăm partenerul cu foarte multe roluri, nu doar cel romantic. Fă o triere între acestea și vezi dacă unele roluri pot fi „delegate” prietenilor. Dacă nu, atunci se cere o altă abordare în discuția cu partenerul.
• La muncă poți avea unele sentimente pozitive, cum ar fi senzația de acceptare și valorizare. Dar relațiile de la muncă deseori nu ajung la acel nivel de intimitate necesar pentru a extinde aceste sentimente mai departe de latura ta profesională. Pentru asta, e necesar să îți dezvolți relațiile și în viața personală.
• Unele relații de prietenie pot deveni limitate la un moment dat: fie pentru că se schimbă caracterele celor implicați, fie pentru că se schimbă contextul de viață în care se desfășoară prietenia. Atunci ar fi bine să ne uităm și la cum evoluează așteptările noastre de la acea prietenie. Cel mai probabil ne împlinește niște nevoi emoționale, dar nu pe cele la care ne-am aștepta.

Mă repet: în cazul tău, vor fi probabil alte detalii relevante pentru acest parcurs. Dar ideea generală este că poți schimba frustrarea și rănile pe care le simți.

Iar dacă cineva are în minte vreo zicală sau vreun proverb românesc care să surprindă esența ideilor de mai sus, vă rog să-mi spuneți. Am luat câteva alternative în considerare, dar n-am găsit nici una care să mi se pară satisfăcătoare. Poate voi aveți vreo altă idee…?

Pentru orice altă întrebare, te invit să mă contactezi.

Dacă ai curiozități despre terapia individuală, terapia de cuplu sau terapia de familie, te invit să vizitezi paginile respective.

Dacă dorești să afli mai multe despre universul psihoterapiei, te invit să vizitezi secțiunea Blog sau să mă urmărești pe pagina de Facebook.

Copyright imagine: Photo by suntorn somtong from Pexels.