+40725964808
alina.c.tache@gmail.com

Problema mea e de psihoterapie?

Psihoterapie ca perspectivă. Cum ajută psihoterapia

În ultimele postări am discutat despre câteva domenii largi unde psihoterapia clar își găsește locul – depresia, anxietatea, probleme de cuplu și dezvoltarea personală. Dar m-am întâlnit cu mulți clienți care nu se potriveau în aceste categorii și care mă întrebau, ezitant, „Dar oare problema mea e de psihoterapie?”. De cele mai multe ori, răspunsul a fost „Da!”.

Cei care nu au fost la terapie au senzația că trebuie să ai probleme grave de viață sau stări emoționale extreme pentru a putea „profita” la maxim de demersul terapeutic. În realitate, foarte puține cazuri se potrivesc descrierilor clasice din cărțile de psihologie (sau de psihiatrie). În schimb, oameni din jurul vostru, care par niște persoane ca oricare altele, e posibil să fi mers la psihoterapie și să fi simțit îmbunătățiri în viața lor.

Vă dau aici câteva exemple de situații cu care m-am întâlnit în ultimii ani de practică:

  • O femeie de 32 de ani vine la terapie deoarece simte că nu se adaptează la noul loc de muncă. Este o persoană care prețuiește profesionalismul și este conștientă că are un job cu o mare responsabilitate. Din păcate, dorința de a face totul cât mai bine s-a transformat într-o presiune foarte mare. Se simte stresată, uneori copleșită, uneori furioasă pe cei care au standarde mai joase decât ea. Deoarece o prietenă de-a ei a avut rezultate bune în psihoterapie, vrea și ea să încerce. După câteva ședințe, furtuna emoțională s-a domolit și poate discuta direct, asertiv, despre lucrurile care o preocupă la muncă. Unii colegi devin deranjați că este atât de vocală și că are cerințe înalte. Dar gestionarea acestor oameni este o provocare mai ușoară, după gestionarea tumultului intern.
  • Un bărbat de 50 de ani vine la terapie deoarece a conștientizat că a avut o copilărie dificilă, iar asta își pune amprenta pe reacțiile lui față de cei dragi din prezent. Nimeni nu ar fi bănuit experiențele lui de viață. Iar el ar fi reușit, cu siguranță, să funcționeze în continuare cu aceleași mecanisme de coping. Dar nu era deloc plăcut și știa că se poate mai bine. După câteva luni deja simte cum relațiile semnificative se armonizează, inclusiv cele la care nu s-ar fi așteptat (cu părinții).
  • O femeie de 26 de ani vine la terapie deoarece are prea multe conflicte interioare legate de relația prezentă. Din punct de vedere rațional, este relația ideală și îi oferă fix ce credea că are nevoie. Din punct de vedere emoțional, nu simte ceea ce crede că ar trebui să simtă. Nu crede că îl iubește și se simte apatică față de el. Dar oare ideea de „nu simt ce trebuie” este îndeajuns pentru a abandona o relație altfel perfectă? Este o situație clasică în care mintea și emoțiile sunt în conflict, iar ședințele au fost țintite pe a identifica ce este mai important pentru ea și cum ar arăta ambele decizii pe termen lung.

Aceste situații sunt extrem de diferite – genuri, vârste, profesii, probleme diferite. Dar ele de fapt au anumite lucruri în comun:

  1. Există un disconfort emoțional. Am ales cu atenție cuvântul „disconfort”, deoarece persoanele din exemplele de mai sus s-ar fi descurcat mult și bine cu stările emoționale pe care le aveau. Nu era ceva ce să nu poată gestiona. Poate chiar zeci de ani în viitor.
  2. Doresc să schimbe disconfortul în altceva „mai bine”. Doar pentru că putem duce niște greutăți mult timp, nu înseamnă că ar trebui. Contează să simți că există o alternativă, un „mai bine” pe care îl poți atinge.
  3. Își asumă riscul de a se deschide față de cineva străin în legătură cu disconfortul lor. Persoanele menționate mai sus discutaseră deja cu prieteni, familie sau parteneri despre dificultățile lor. Dar, în ciuda sfaturilor și soluțiilor propuse, nu au ajuns la concluzia de care aveau nevoie. Psihoterapeutul nu are rolul de a suplini rolul de prieten. Rolul meu e să te ajut să-ți ordonezi gândurile, emoțiile și nevoile și, astfel, să ajungi la propria ta concluzie.

Acestea sunt singurele criterii după care ne ghidăm când spunem dacă terapia poate ajuta sau nu: prezența unui disconfort emoțional, dorința de a-l schimba în „mai bine” și curajul de a-ți deschide sufletul în fața psihoterapeutului. Dacă tu te regăsești în ceea ce am scris aici, te rog să iei în considerare psihoterapia pentru ceea ce te preocupă.

Dacă ai orice altă întrebare, te invit să mă contactezi.

Dacă ai curiozități despre terapia individuală, terapia de cuplu sau terapia de familie, te invit să vizitezi paginile respective.

Dacă dorești să afli mai multe despre universul psihoterapiei, te invit să vizitezi secțiunea Blog sau să mă urmărești pe pagina de Facebook.

Copyright imagine: Photo by Sara Ben Aziza on Unsplash.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *